duminică, 18 mai 2014

Excursie Basarabov - Balchik (Gradina Botanica si Palatul Reginei Maria)

Prima iesire din tara de pana acum si s-a intamplat la vecinul nostru, Bulgaria. A fost o zi superba de 17 mai, ploaia ocolindu-ne, drumul lung a fost insesizabil, in autocar avand un "menestrel", bucurandu-ne urechile cu cantece de munte, folk amintindu-ne de cum erau odata drumetiile.Primul popas inainte de a vedea obiectivele turistice propuse a fost si v-a fi VAMA, nu vama veche (daca as fi ajuns acolo nu cred ca as fi traversat la vecini :)) ). A fost o asteptare lunga dar meritata, trecand vama pe la Ruse facem un mic popas pentru schimbarea valutei in cea locala si cum zicea al nostru ghid (Boby) sa vulcanizam boschetii :) . Trece timpul pentru micul popas si ne indreptam spre Manastirea Basarabov.


     Manastirea Sfantul Dimitrie Basarabov este o manastire ortodoxa infiintata in pestera in care s-a nevoit Sfantul Dimitrie cel Nou. Pestera si manastirea se afla in localitatea bulgara Basarabovo, la o distanta de aproximativ 80 de kilometri de orasul Bucuresti. Trecand Dunarea prin vama de la Giurgiu, ajungem in orasul Russe, iar de aici si pana in localitatea Basarabovo nu mai sunt decat 10 kilometri.















Satul Basarabov se afla la 3-4 kilometri de Dunare, in linie dreapta, insa vatra vechiului sat Basarabov era initial mai aproape de Dunare. Noua asezare s-a mutat putin mai spre Ivanovo, mai aproape de pestera unde s-a nevoit Sfantul Dimitrie.Asezat in pitoreasca vale a Raului Lom, satul Basarabov si raul Lom isi intampina pelerinii cu pestera in care s-a nevoit Sfantul Dimitrie cel Nou. Pestera este cunoscuta si sub denumirea de Manastirea Basarabov Aceasta manastire a luat fiinta in pestera iubitorului de nevointe Dimitrie cel Nou si este singura manastire sapata in stanca inca locuita din intreaga Bulgarie.
De la varsarea Lomului in Dunare, urcand spre Ivanovo, se intalnesc peste 300 de chilii sapate in malul stancos al raului. Dintre acestea, 40 au ajuns biserici, in care s-a slujit Sfanta Liturghie mai multe sute de ani. Urme de fresca se vad pe peretii pesterilor pana in zilele noastre. Chiliile si bisericile de la Ivanovo fac parte astazi din patrimoniul UNESCO.
Manastirea Sfantul Dimitrie Basarabov - scurt istoric
Manastirea Basarabov a fost ctitorita de familia Basarabilor chiar inainte de intemeierea Tarii Romanesti. Satul, mosia si manastirea au apartinut lui Ioan Basarab I, primul domn al Tarii Romanesti. Cat de mult unea Dunarea cele doua maluri ale sale, se poate vedea chiar si din hartile mai tarzii ale nordului Peninsulei Balcanice; judetul Teleorman exista odinioara atat la nord cat si la sud de Dunare.
 Manastirea arde in anii 1877-1878, in timpul razboiului ruso-romano-turc. Tot acum sunt furate peste 60 de icoane valoroase din biserica. Probabil ca asa s-a intamplat si in anii 1769-1774, in timpul razboiului ruso-turc, cand satul Basarabovo este complet distrus, iar moastele nu puteau sa mai ramana in biserica pustiita de acolo.
Cele mai vechi marturii istorice in legatura cu Manastirea si Pestera din Basarabov apartin secolului al XV-lea, putand fi gasite in unele dintre registrele de taxe ale Imperiului Otoman. O ampla descriere a proprietatilor detinute in acea vreme de catre liderul valah Ivanko Basarab, socrul tarului Ivan Alexander - descriere numita "timar" - se gaseste intr-unul dintre aceste registre; aceasta "timar" este cea mai veche marturie scrisa in care gasim mentionat numele localitatii Basarbov - "Manastirea Basarab".
Sfantul Dimitrie cel Nou din Manastirea Basarabov
Unii cercetatori sunt de parere ca Sfantul Dimitrie cel Nou din Basarabov a trait in perioada de maxima inflorire a isihasmului, in timp ce altii cred ca a trait in secolul al XII-lea. Paisie de la Hilandar consemneaza in istoria sa ca Sfantul Dimitrie inca mai traia in anul 1685, fiind un sfant recent al vremii. Intr-o copie a Istoriei slavo-bulgare facuta la Russe, de catre ieromonahul Pantelimon, se spune ca Sfantul Dimitrie a trait in secolul al XVII-lea si a fost ingropat la Manastirea din Basarabov.
Nici in ceea ce priveste nationalitatea sfantului lucrurile nu sunt foarte clare, deoarece multe sate aveau populatie mixta; or, in perioadele de restriste, locuitorii lor se mutau pe celalalt mal al Dunarii, in Tara Romaneasca. Acest lucru s-a intamplat si cu satul Basarabov, in secolul al XVIII-lea, cand, in urma distrugerii lui, localnicii se muta in satul Slobozia de langa Giurgiu, insa se reintorc, in parte, spre sfarsitul secolului, formand actualul sat Basarabov.

(Scurta descriere luata de pe siteul crestinortodox)

La Manastire au inceput sa se stranga autocarele, venind din Romania, noi fiind primii ajunsi am avut privilegiul sa urcam primii si sa fentam imbulzeala (dar nu si la "gift shop", mergand pe principiul nu exista prea putine cruciulite, icoane si tamaie). Trecand si peste acest aspect, istoria isi spune cuvantul lasandusi amprenta pe aceasta manastire, calugarii cunoscand limba noastra dulce. Pe langa cunostiintele istorice si bunavointa lor de a ne impartasii acestea, si-au aratat si spiritul comercial.

"Mult e dulce şi frumoasă
  Limba ce-o vorbim,
  Altă limbă-armonioasă
  Ca ea nu găsim.

  Saltă inima-n plăcere
  Când o ascultăm,
  Şi pe buze-aduce miere
  Când o cuvântăm.

  Românaşul o iubeşte
  Ca sufletul său,
  Vorbiţi, scrieţi româneşte,
  Pentru Dumnezeu."

 Am plecat de la Basarabov si ne-am luat rotile catre Balchik, cu un soare nu prea arzator dar suficient sa-i simti razele. Pe drum vad orase, comune, sate semanand foarte mult cu ale noastre. Autostrada care duce spre Varna nu era prea grozava dar fiind romani suntem obisnuiti si macar spunem: la altii e mai rau decat la noi. Oprim pe drum la o benzinarie , de data aceasta fara vulcanizare boschetilor ci direct la modernism. Se face o coada de se uita si localnicii opriti acolo si nu inteleg cum de toti mergem in acelasi timp, doamnele, domnisoarele pun monopol si pe toaleta barbatilor (erau majoritatea, deci ne supuneam). dupa ce mai raman 10 pers la coada, apar 3 masini cu nuntasi si se aseaza 2 bulgaroaice imbracate cat mai dichisit si coafate si incep sa bolboroseasca in limba lor (oare la ce o fi coada? :)) ). Scapam si de acest PissStop si ne indreptam spre Varna cu Balchik final destination. Trecem pe langa mallul din Varna si vedem si la ei aglomeratie ca la noi (BMW, Mercedes si restul). Din intamplare observ ca orasele lor sunt mai verzi dar poate e doar o iluzie creata de soarele batand in gemul autocarului :P. Mai avem 40 km si ajungem, drum liber, nu aglomeratie, nu claxoane, nu depasiri aiurea, chiar o excursie in adevaratul sens. 

  Am ajuns la Blachik, prima oprire facuta in bazar cu directia Botanic Garden si Balchik Castle. Surprinzator este ca toti comerciantii vorbesc romana si mai interesant se poate platii in lei. Preturile afisate in leva, iar la plata se face conversia, ceea ce face ca prima oprire dupa vama sa fie inutila, nemaifiind cazul sa se faca schimbarea valutara. Ajungem la gradina botanica, cea mai impresionanta expozitie de cactusi din Europa si nemaivazand asa ceva pana acum, deci o placere sa simti miroul imbietor al florilor de mai, sa vezi ca albinele isi fac treaba (procesul de polenizare) si nu in ultimul rand privelistea Marii Negre de la inaltime de pe taramul bulgar. O mare linistita cu o culoare de turcoaz-albastrie foarte frumoasa. 

 











 




































































Zabovind cam 5 ore prin Balchik prin Gradina Botanica, Palatul Balchik, Faleza si ultima oprire la o taverna numita Ariciu, se vorbeste romana, preturi acceptabile, bere bulgareasca buna la draft, un uzo si un miel facut la cuptor foarte bun, se topea in gura.



Dupa o excursie relaxanta ne indreptam cu o mica tristete cum ca s-a incheiat ziua foarte repede si abia astept o revenire mai ales sa stau si mai mult, acest drum mi-a trezit pofta concediului la mare (Romania, Bulgaria, Grecia, oriunde numai mare sa fie). Dupa un drum de 4 1/2 spre Bucuresti trecand prin Vama Veche destul de obositor a venit vremea si unui somn lung, bun si sa o iau de la capat duminica.

Spor la photo si la drumetii.



Carpe Diem!